Fracturile calcaneului reprezintă 2% din fracturi, 90% dintre acestea înregistrându-se la bărbații cu vârsta între 21-45 de ani.
Între 7%-15 % dintre cazuri, se asociază cu leziuni deschise.
Fracturile calcaneului rezultă din cauza unor căderi de la înălțime, fracturi de oboseală sau, mai rar, din cauza unui traumatism direct.
Clasificare
a) Talamice: cele mai frecvente și grave
– cu înfundare talamică: orizontală, verticală, cominutivă
– cu separare: pretalamice, transtalamice, retrotalamice.
b) Extratalamice: fracturi a marii tuberozități, apofizelor
– fracturile marii tuberozități: fractură totală, orizontală, parțială superioară, inferioară
– fractura marii apofize și micii apofize.
Simptomatologie
– călcâi tumefiat, lărgit, scurtat
– pierderea reliefului bimaleolar și ahilian
– boltă longitudinală ștearsă
– echimoză la nivelul călcâiului
– dureri sub și retromaleolare
– mișcări în articulația subtalară foarte dureroase.
Mai mult de jumătate dintre pacienți au leziuni asociate:
– fracturi coloană lombară (10%)
– fracturi ale membrelor inferioare (25%)
– afectarea țesuturilor moi, vezicule cutanate
– sindrom de compartiment, fracturi deschise (7-17%).
Examen Rx:
– incidenta laterală, anteroposterioară, incidenta Harris, Rx de coloană lombară
– incidenta laterală: unghiul Böhler(25-40 gr.)
– unghiul Gissane (95-105 gr.).
Clasificare Essex Lopresti: diferențiaza tipurile de fracturi , în funcție de modul de apariție a liniilor de fractură.
– fractura “in limba”: linia secundară de fractură apare sub fateta post si se termina posterior la tuberozitate
– fractura cu înfundare articulară: linia secundara de fractura iese in spatele fațetei posterioare.
Clasificare Sanders : pe baza examenului CT
– tipul I: fracturi fără deplasare indiferent de numărul liniilor de fractură
– tipul II: fracturi cu 2 fragmente a fațetei posterioare
– tipul III: fracturi cu 3 fragmente, cu frag central înfundat
– tipul IV: fracturi cu 4 fragmente, cominutive.
Tratament
a) ortopedic: se adresează fracturilor fără deplasare, procesului anterior ce afectează mai puțin de 25% din articulația calcaneocuboidă sau pacienților diabetici.
– reducere ortopedică, procedeul lui Bohler
b) chirurgical: se adresează fracturilor cu deplasare, fracturilor procesului anterior ce afectează mai mult de 25% din articulația calcaneocuboidă, fracturilor tuberozitare cu deplasare și fracturilor dislocate.
Tratamentul fracturilor extraarticulare
a) proces anterior: abord lateral, fixare cu șuruburi a fragmentelor, aplicare unor pantofi cu talpî de lemn
b) tuberozitate (smulgere): abord lateral, median, fixare cu șurub, cerclaj, cizmă ghipsată
c) corp calcaneu, fără deplasare: aparat ghipsat timp de 12 săptămâni. Cu deplasare, cu translație, deformare in varus/valgus: reducere sângerândă și fixare internă
d) procesul medial, lateral: rare, adesea fără deplasare, se observă pe CT, necesită cizmă ghipsată timp de 10 săptămâni.
Tratamentul fracturilor intraarticulare:
– refacerea congruentei articulației subtalare
– refacerea înălțimii, lățimii calcaneului
– menținerea unei articulații calcaneocuboide normale
– corectarea varusului post fractură.
a) aparat ghipsat tip Graffin timp de 10 săptămâni
b) reducere sângerândă și fixare internă
c) reducerea axială și fixare internă: metoda Essex Lopresti
d) atrodeza.
Abord lateral: permite o bună expunere a articulației subtalare, reducere bună a fragmentelor articulare, spațiu lateral sufucuanet pentru fixarea cu placa.
Reducere axială și fixare internă:
– se aplică fracturilor tuberozitare cu traiect orizontal
– se introduce un cui Steinmann longitudinal în fragmentul deplasat
– se realizează flexia plantară, concomitent se ascensionează brosa
– se avansează cuiul spre calcaneu
– aparat ghipsat 30 de zile.
Artrodeză:
– cartilajul articular astragalo-calcanean post se îndepărtează
– se reface arhitectura osului, prin ridicarea fragmentelor talamice
– defectele sunt umplute cu grefă osoasă
– se introduce cui Steinmann în tuberozitatea posterioară
– aparat ghipsat pentru 45 de zile.
Complicații:
– dehiscenta plăgii: din cauza traumatismelor asupra țesuturilor în timpul închiderii pielii
– osteomielita calcaneană: risc scăzut prin rezolvarea edemului local preoperator
– artrita posttraumatică: prin afectare articulară, se poate remite prin infiltrații locale, orteze, artodeză
– leziuni ale nervului sural: în 15% din cazurile operate prin abord lateral
– tendinita peroniera: în cazul tratamentelor ortopedice
– pierderea mobilității subtalare: secundar tratamentul fracturilor intraarticulare.