Cauze, simptomatologie, diagnostic și tratament
Cauza principala a rupturii de ligament încrucisat anterior (LIA) este traumatică și este reprezentată de :
-opriri și decelerări bruște în timpul alergării;
-răsucirea genunchiului cu piciorul fixat în pământ;
-accidente sportive (ski, fotbal, rugby, handbal, baschet etc.);
-aterizarea greșită din săritură.
Simptomatologie
Principala cauză ce survine imediat după traumatism este reprezentată de durere, edem important al genunchiului, auzul unui pocnet (trosnitură) puternică la nivelul genunchiului. După 24-48 ore durerea și umflătura poate să înceapă să se remită dar asta nu înseamnă că ruptura lia începe să se vindece.
Diagnostic
Diagnosticul se pune în urma examinării clinice care evidențiază edem important al genunchiului, durere, instabilitate articulară.
Este necesară și efectuarea unei investigații prin rezonanță magnetică (RMN) de genunchi.
Tratament
Ligamentul încrucișat anterior nu se vindecă singur, de aceea, este nevoie de o intervenție chirurgicală reprezentată de refacerea ligamentului încrucișat anterior cu ajutorul unei grefe, cel mai frecvent este autogrefa (de la același pacient). Autogrefa poate fi reprezentată de prelevarea tendoanelor mușchilor semitendinos și gracilis, tendonul patelar sau al mușchiului cvadriceps.
Operația de ligamentoplastie se desfășoară pe cale artroscopică, prin incizii mici. Acest tip de operație este mult mai puțin invaziv decât operația deschisă. Printre beneficii se numără: durere diminuată, spitalizare mai scurtă, timp mai rapid de recuperare.
Tratament conservator (nechirurgical)
Un ligament încrucișat anterior rupt complet nu se va vindeca fără operație, însă acest lucru nu înseamnă că operația este obligatorie. Tratamentul conservator este unul potrivit pentru pacienții în vârstă sau sedentari. Dacă celelalte structuri ale genunchiului sunt intacte, medicul poate recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale, printre care se numără:
• Purtarea unei orteze – Medicul poate recomanda purtarea unei orteze care să stabilizeze genunchiul. Într-o primă fază, pentru protecția genunchiului se poate recomanda sprijinul podal parțial pe piciorul afectat, prin folosirea unei cârje.
• Kinetoterapie – Pe măsură ce inflamația cedează, pacientul începe un program de recuperare care constă în exerciții fizice specifice destinate tonifierii musculaturii.
• Fizioterapie-terapia cu ultrasunete, electroterapie, magnetoterapie.